Poezia pârloagei
Se scrie singură cu ciulini, troscot și lumânărele
eu doar ascult
O tăcere care pregătește ceva
într-o lume obsedată de control
m-am născut într-un corp subvesiv
ce se întâmplă dacă îți vâr sub nas sentimentele mele
incomode, jenante, obsesive
Aici nu cultiv, ci las să crească
ai nimerit într-un loc care nu e pentru oameni gospodari
e pentru semințe aduse de vânt
ai trecut pragul, dar nu e niciun gard
doar o ființa verde ce te învăluie
e ok să te temi
dar nu are sens să fugi
